Versetul acesta este de obicei interpretat în sensul că, întrucât Pavel era conştient de groaznica judecată aplicată de Dumnezeu asupra păcatului, şi de grozăviile iadului, el se ducea pretutindeni încercând să-i convingă pe oameni să accepte evanghelia. Deşi sensul acesta e în acord cu Scriptura, în acest pasaj nu credem că despre asta e vorba, în primul rând.
Pavel nu se referă aici atât de mult la groaza Domnului pentru cei nemântuiţi, cât la uimirea şi profunda reverenţă cu care ar trebui să-L slujim pe Domnul, căutând să-I fim plăcuţi. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, apostolul ştie că viaţa lui este o carte deschisă. Dar el ar dori ca şi corintenii să fie convinşi de integritatea şi credincioşia sa în slujba evangheliei. Prin urmare, el spune, de fapt: întrucât cunoaştem frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni de integritatea şi sinceritatea noastră ca slujitori ai lui Cristos. Dar fie că vom reuşi să-i convingem pe oameni, fie că nu, noi suntem bine cunoscuţi de Dumnezeu. Şi sperăm că tot aşa vor sta lucrurile şi în conştiinţele voastre, corintenilor! Această explicaţie pare să corespundă cel mai bine contextului.