În acest verset avem, deopotrivă, cea mai pricăjită temă pe care ar putea-o alege un predicator, dar şi cea mai măreaţă. Pe de o parte este vorba despre noi înşine iar pe de alta îl avem pe Cristos Isus, Domnul.
După câte se pare, iudaizatorii aveau obiceiul de a predica despre ei înşişi. Pavel se detaşează net de aceşti oameni. El nu doreşte să irosească timpul oamenilor cu predici despre un subiect atât de nevrednic. Tema lui a fost întotdeauna: Cristos Isus, Domnul. El a căutat să-i aducă pe oameni în punctul în care să dorească să-şi plece genunchiul înaintea lui Isus Cristos şi să-i aducă omagiu, ca Domn al vieţii lor.
Apostoul şi-a prezentat conlucrătorii prin cuvintele: robii voştri pentru Isus. Procedând astfel, atât el, cât şi colaboratorii săi s-au estompat, trecând pe planul doi. Ei nu erau decât nişte robi, gata să ajute în orice chip posibil, pentru a-i aduce pe oameni la Domnul Isus.