Satan este vinovatul. Numit aici dumnezeul veacului acestuia, el este cel care a reuşit să acopere cu un văl minţile celor necredincioşi, dorind să-i ţină în întuneric veşnic, ca lumina Evangheliei slavei lui Cristos să nu strălucească peste ei şi ca nu cumva ei să poată fi mântuiţi.
În universul nostru fizic soarele străluceşte întotdeauna. Dar noi nu-l vedem întotdeauna, deoarece uneori ceva se interpune între noi şi soare. Tot aşa este şi cu evanghelia. Lumina evangheliei străluceşte de-a pururea. Dumnezeu întotdeauna caută să îndrepte lumina ei în inimile oamenilor. Dar Satan interpune diverse bariere între necredincioşi şi Dumnezeu - fie că este vorba despre mândrie, fie răzvrătire, fie neprihănire proprie fie o sumedenie de alte bariere. Toate acestea împiedică lumina evangheliei de a străluci în inimile acestor oameni. Satan pur şi simplu nu doreşte ca oamenii să fie mântuiţi.
Evanghelia are de a face cu Cristos în slavă. Nu Tâmplarul din Nazaret este prezentat acum credinciosului, nici chiar Cristos întins pe cruce, ci Domnul Isus Cristos, care a murit, a fost îngropat şi înviat, stând acum la dreapta lui Dumnezeu în cer. El este obiectul credinţei credinciosului - proslăvitul Fiu al lui Dumnezeu, în cer.