Aici apostolul rezumă tot ce a afirmat anterior, amintindu-le corintenilor că tocmai prin această viaţă de suferinţă permanentă au ajuns ei să se înfrupte din viaţa divină. Pentru ca Pavel să poată vesti evanghelia la Corint, a trebuit să sufere necazuri nespus de mari. Dar toate acestea s-au meritat, întrucât corintenii şi-au pus încrederea în Domnul Isus, având acum viaţă veşnică. Suferinţele fizice ale lui Pavel şi pierderile suferite de el au însemnat un câştig spiritual pentru alţii. Robertson spune, în această privinţă: „Procesul morţii permanente a apostolului se manifesta spre binele celor care beneficiau de slujba lui."
Adesea avem tendinţa să strigăm către Domnul când trecem prin boli, cerându-I să ne izbăvească de ele, pentru ca să-L putem sluji mai bine. Poate că uneori ar trebui să-I mulţumim însă lui Dumnezeu pentru asemenea întristări ce le trimite în viaţa noastră, şi să ne bucurăm în strâmtorările noastre, pentru ca puterea lui Cristos să se odihnească peste noi.