Aici Pavel respinge, din nou, orice posibilitate ca el însuşi să posede capacitatea proprie de a se considera apostol al lui Cristos. Puterea slujbei lui nu provenea din lăuntrul lui, ci de sus. Apostolul nu era dornic să-şi asume credit pentru merite proprii. El ştia că dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat înzestrarea suficientă pentru slujbă, nimic nu s-ar fi realizat.