În contextul în care l-am ascultat pe Pavel enunţându-şi cu atâta încredere apostolia şi slujba pe care i-a încredinţat-o Domnul, pe bună dreptate l-am putea întreba: „Cum de poţi vorbi cu atâta îndrăzneală şi siguranţă în această privinţa, frate Pavel?"
Răspunsul îl găsim în versetul 4. Apărarea apostoliei sale ar putea părea la prima vedere o laudă de sine, dar Pavel neagă faptul că aşa ar sta lucrurile, afirmând că încrederea sa este faţă de Dumnezeu, adică o încredere care poate rezista în faţa probei lui Dumnezeu. El nu are nici o încredere în el însuşi sau în capacitatea lui, ci numai prin Cristos, şi în lucrarea pe care Cristos a săvârşit-o în viaţa corintenilor găseşte el dovada realităţii slujbei sale. Schimbarea extraordinară petrecută în viaţa corintenilor era în măsură să-l recomande pe apostol.