La prima vedere, versetul 3 pare să contrazică versetul 2. Pavel afirmase că corintenii sunt epistola lui. Dar aici spune că ei sunt o epistolă a lui Cristos. În versetul 2, el spune că epistola este scrisă în inima lui dar din ultima parte a versetului 3 reiese că Cristos este Cel care a scris epistola în inimile corintenilor. Cum vom putea reconcilia aceste afirmaţii, aparent contradictorii? Răspunsul este că în versetul 2 Pavel afirmă că corintenii sunt scrisoarea lui de recomandare. Versetul 3 ne oferă explicaţia. Poate că ne va fi mai uşor să vedem legătura unind cele două versete după cum urmează: „Voi sunteţi epistola noastră... pentru că voi sunteţi cu adevărat declaraţi ca epistolă a lui Cristos." Cu alte cuvinte, corintenii erau scrisoarea de recomandare a lui Pavel, pentru că era limpede pentru toţi că Domnul săvârşise lucrarea harului în viaţa lor. Evident, ei erau creştini. Or, întrucât Pavel fusese instrumentul uman prin care fuseseră ei aduşi la Cristos, ei erau acreditările apostolului - gând exprimat de expresia „scrisă de noi" (în engleză, ministered by us, exprimând rezultatul slujirii apostolilor, „to minister" = „a sluji" n.tr.). Domnul Isus este Cel care săvârşise lucrarea respectivă în viaţa lor, dar o făcuse prin slujirea lui Pavel.
Dacă scrisorile de recomandare folosite de duşmanii lui Pavel erau scrise cu cerneală, epistola lui Pavel era scrisă prin Duhul Dumnezeului celui viu, fiind, prin urmare, divină. Desigur, cerneala îşi pierde din intensitate, se poate şterge sau distruge, dar când Duhul lui Dumnezeu scrie în inima oamenilor scrisul acela este permanent. Apoi Pavel adaugă că epistola lui Cristos a fost scrisă nu pe tăblii de piatră, ci pe tăblii de carne, ale inimilor oamenilor. Cei ce vizitau Corintul nu vedeau epistola lui Cristos gravată pe vreun monument în mijlocul pieţei oraşului, ci scrisoarea a fost scrisă în inimile şi vieţile creştinilor de acolo.
Când Pavel a făcut contrastul dintre tăbliile de piatră şi tăbliile inimilor de carne, nu este nici o îndoială că el a avut în vedere diferenţa dintre lege şi evanghelie. Legea, desigur, fusese inscripţionată pe tăbliile de piatră de pe Muntele Sinai, dar sub evanghelie, Dumnezeu asigură ascultarea prin mesajul harului şi al iubirii, care sunt scrise în inimile oamenilor. Pavel va dezvolta tema mai pe larg în continuarea epistolei. De aceea, aici el doar enunţă problema.