În Vechiul Legământ, numai Moise avea voie să privească slava Domnului. În Noul Legământ noi toţi avem prilejul de a privi cu faţa descoperită slava Domnului. Faţa lui Moise a trebuit să fie acoperită de un văl, după ce a stat de vorbă cu oamenii, în schimb, noi putem fi cu faţa neacoperită. Noi putem să ne păstrăm faţa neacoperită prin mărturisirea păcatului din viaţa noastră şi depărtarea de el, printr-o stare de totală sinceritate faţă de Dumnezeu şi faţă de noi înşine. Sau, cum spunea odată un misionar veteran din India: noi trebuie „să lepădăm vălurile păcatului, prefăcătoriei şi oricărei încercări de a juca teatru, precum şi orice tentativă de a ne ascunde după un paravan fals; trebuie să renunţăm la orice compromisuri şi jumătăţi de măsură. Totul trebuie să fie la noi limpede ca bună-ziua, da sau nu."

Următorul pas este să privim ca într-o oglindă slava Domnului. Oglinda este cuvântul lui Dumnezeu. Când ne apropiem de Biblie, îl vedem pe Domnul Isus revelat în toată splendoarea Şa. Acum încă nu-L vedem faţă în faţă, ci numai aşa cum Se oglindeşte El în Cuvântul Său.

Observaţi vă rog că slava Domnului este cea pe care o privim. Aici Pavel nu se gândeşte atât de mult la frumuseţea morală a lui Isus ca Om care a trăit pe acest pământ, ci mai degrabă la actuala Sa slavă, preamărit la dreapta lui Dumnezeu. Slava lui Cristos constă, cum arată Denney, în faptul că:

„El împarte tronul cu Tatăl, fiind Capul Bisericii, posesorul şi dătătorul întregii plinătăţi a harului divin, judecătorul care va judeca lumea, cuceritorul oricărei puteri ostile, mijlocitorul a lor Săi, şi pe scurt, purtătorul oricărei majestăţi ce-I aparţine Lui, ca Rege al regilor.”

Pe măsură ce ne preocupăm cu slava Domnului Isus Cristos, înviat, înălţat la cer şi preamărit, suntem transformaţi în acelaşi chip al Lui. Iată, în esenţă, secretul sfinţeniei creştine: să fim preocupaţi cu Cristos, iar nu cu noi înşine, deoarece preocuparea cu noi înşine va aduce înfrângere. Nu ocupându-ne cu alţii - întrucât asta ne va aduce dezamăgire. Ci ocupându-ne cu slava Domnului noi devenim tot mai mult asemenea Lui.

Acest proces minunat de transformare are loc din slavă în slavă, adică de la un grad de slavă la altul, şi nu se petrece instantaneu. Nici o experienţă din viaţa creştină nu va produce în noi chipul Său într-o clipă. Mai degrabă este un proces, decât o criză. Nu este ca slava trecătoare a legii, ci o glorie tot mai mare.

Puterea acestui proces minunat este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu - prin Duhul Domnului. Pe măsură ce ne aţintim privirile tot mai mult asupra Domnului slavei, studiindu-L pe El, contemplându-L cu adoraţie, Duhul Domnului lucrează în viaţa noastră miracolul extraordinar de minunat al conformării noastre tot mai mult după chipul lui Cristos.

Darby scoate în evidenţă cum a fost transformat Ştefan prin actul privirii la Cristos: „Vedem acest lucru la Ştefan, când acesta este lovit cu pietre, când îşi ridică privirile spre cer şi vede slava lui Dumnezeu şi a lui Isus. Cristos spusese: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac." Prin urmare, privind spre cer şi văzându-L pe Isus în slava lui Dumnezeu, Ştefan este şi el îndemnat să se roage: „Doamne, nu le ţine la socoteală acest păcat." Şi din nou pe cruce Cristos spune: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul". Iar Ştefan spune: „Doamne Isuse, primeşte-mi duhul", fiind astfel schimbat în chipul lui Cristos.”

Prin urmare, gândiţi-vă cât de transcendentă este slava Noului Legământ. Pe când numai un singur om avea faţa acoperită de slavă în cadrul Vechiului Legământ, astăzi fiecare copil al lui Dumnezeu are privilegiul, cumpărat cu sângele scump al lui Isus, de a fi acoperit de această slavă. De asemenea, în loc să reflectăm doar slava lui Dumnezeu pe faţa noastră, noi, cei din Noul Legământ, suntem cu toţii transformaţi (textual: metamorfozaţi) în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. Dacă faţa lui Moise reflecta slava, faţa noastră radiază slava din interior.

Astfel îşi încheie Pavel expoziţiunea sa mistică şi profund spirituală asupra noului legământ, în comparaţie cu vechiul.