Dar minţile lor au fost orbite. Copiii lui Israel nu şi-au dat seama de adevărata semnificaţie a ceea ce făcea Moise, după cum nu şi-au dat seama evreii, de-a lungul veacurilor. Chiar pe când scria Pavel aceste rânduri, ei continuau să se ţină strâns de lege, punându-şi în ea toată nădejdea ca mijloc de mântuire şi refuzând să-L accepte pe Domnul Isus Cristos.
Căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, acelaşi văl rămâne neridicat. Cu alte cuvinte, pe când scria apostolul aceste rânduri, când iudeii citeau Vechiul Testament, ei nu descopereau taina pe care Moise a ascuns-o de strămoşii lor, sub văl. Ei nu-şi dădeau seama că slava legii trecea, întrucât legea îşi găsise împlinirea în Domnul Isus Cristos.
Vălul este desfiinţat în Cristos. Termenul văl este redat în multe versiuni în litere cursive, deoarece a fost furnizat de traducători, pentru complinirea sensului. Unii susţin că nu vălul este desfiinţat, ci vechiul legământ. Dar sensul şi mai probabil ar fi acela că dificultatea înţelegerii Vechiului Testament dispare atunci când o persoană vine la Cristos, după cum se exprimă şi Hodge:
„Scripturile vetero-testamentale sunt inteligibile doar atunci când sunt înţelese ca texte care îl prezic şi-L prefigurează pe Cristos. Cunoaşterea lui Cristos înlătură vălul cu care era acoperit Vechiul testament.”