Spre deosebire de Moise, care şi-a acoperit faţa cu un văl, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi aţintească ochii asupra sfârşitului a ceea ce este în curs de desfiinţare. Fundalul versetului 13 îl găsim în Exod 34:29-35. Acolo aflăm că atunci când Moise s-a coborât de pe muntele Sinai, după ce stătuse în prezenţa Domnului, el nu şi-a dat seama că faţa îi strălucea. Copiii lui Israel se temeau să se apropie de el, din pricina slavei feţei sale. Dar la îndemnul lui, ei s-au apropiat, după care Moise le-a dat sub formă de porunci tot ceea ce-i spusese Domnul lui. În Exod 34:33 citim următoarele: „Când Moise a încetat să le vorbească, el şi-a acoperit faţa cu un văl" în 2Corinteni 3:13 apostolul explică de ce a procedat Moise astfel. Pentru ca fiii lui Israel să nu poată privi ţintă la sfârşitul a ceea ce era în curs de desfiinţare. Slava de pe faţa lui era o slavă trecătoare. Cu alte cuvinte, legea pe care i-a dat-o Dumnezeu avea o slavă trecătoare, ce chiar atunci începea să se risipească şi Moise nu a vrut ca ei să vadă sfârşitul ei. Moise nu voia să ascundă slava propriu-zisă, ci doar trecerea ei, după cum redă foarte frumos acest lucru F. W. Grant: „Slava de pe faţa lui Moise trebuia să facă loc slavei de pe Altă Faţă." Or, ştim că acest lucru a avult loc la venirea Domnului Isus Cristos. Urmarea acestui fapt este că slujitorul noului legământ nu mai trebuie să-şi ascundă faţa. Slava evangheliei nu va păli şi nu va trece niciodată.