Acum, după ce omul s-a pocăit cu adevărat, corintenii trebuie să-l ierte şi să caute să-l întărească, primindu-l din nou în părtăşia lor. Altfel, dacă nu vor face acest lucru, există pericolul ca omul să fie copleşit de prea multă mâhnire, adică ar putea intra într-o deprimare, îndoindu-se de realitatea iertării sale.
Corintenii îşi pot reînnoi sentimentele de dragoste faţă de el, deschizându-şi larg braţele către el şi reprimindu-l în mijlocul lor cu bucurie şi duioşie.