În versetele 5-11 apostolul se referă mai amănunţit la incidentul ce provocase atâta întristare. Observaţi delicateţea şi consideraţia creştinească de care dă dovadă apostolul când face acest lucru. Nici măcar o singură dată nu pomeneşte numele făptuitorului sau al faptei reprobabile săvârşite de acesta. Sintagma: „dacă a fost cineva o pricină de întristare" se referă, probabil, la păcatul de incest săvârşit de omul de la 1Corinteni 5:1 sau la o altă persoană care provocase tulburare în sânul adunării. Noi credem că se referă la primul caz. Pavel nu considera acest păcat o ofensă adusă împotriva lui personal, ci o pricină de întristare pentru toţi credincioşii.