Phillips parafrazează versetul 10 astfel: „Dacă voi iertaţi o persoană, să fiţi siguri că şi eu o voi ierta. În măsura în care am avut personal ceva de iertat, eu însumi îl iert, ca înaintea lui Cristos."
Pavel vrea ca sfinţii să ştie că el este într-o stare de deplină părtăşie cu ei, în privinţa iertării pe care o acordă celui ce se făcuse vinovat de păcatul menţionat. Dacă era ceva ce trebuia iertat de el însuşi, atunci el ierta cu dragă inimă, din pricina corintenilor şi asta în prezenţa lui Cristos.
Accentul pus de această epistolă pe disciplina bisericii arată cât de mare e importanţa ei în viaţa creştină. Din nefericire însă subiectul acesta nu este tratat aproape deloc în bisericile evanghelice de azi. Este încă un caz de mărturisire cu gura a credinţei noastre în inspiraţia Scripturii, fără ca să transpunem crezul acesta pe planul trăirii practice şi ascultării de principiile din care constă.