Versetul acesta continuă gândul din ultimele două versete ale capitolului 1. Pavel explică în continuare motivele pentru care nu s-a dus la Corint, cum plănuise iniţial, anume faptul că nu a dorit să le provoace întristarea ce ar fi urmat în mod inevitabil mustrării pe care le-ar fi aplicat-o. Cuvintele: am judecat în mine însumi să nu mă întorc la voi cu întristare, lasă să se înţeleagă că se văzuse cu corintenii cu ocazia altei vizite, dureroasă, pe care o găsim descrisă la Fapte 18:1-17. Această vizită interimară poate fi dedusă şi din 2Corinteni 12:14;13:1.