Apostolul îşi exprimă acum încrederea că, aşa după cum corintenii au cunoscut ei înşişi ce înseamnă să suferi de dragul lui Cristos, tot aşa acum ei aveau să trăiască experienţa mângâierii pe care le-o va da Cristos. Suferinţele nu vin niciodată singure pentru creştin, ci sunt întotdeauna însoţite de mângâierea lui Cristos. Şi noi putem fi siguri de acest lucru, cum era şi Pavel. Ediţia Living Bible parafrazează versetele 3-7 în felul următor:
„Ce Dumnezeu minunat avem - El e Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, izvorul oricărei îndurări, cel care, în chip atât de minunat, ne mângâie şi ne întăreşte în toate greutăţile şi încercările noastre! Şi oare de ce face asta? Pentru ca atunci când şi alţii trec prin necazuri, având nevoie de compasiunea şi îmbărbătarea noastră, să le putem transmite ajutorul şi mângâierea pe care ni le-a dat Dumnezeu. Să fiţi siguri de acest lucru: cu cât suferim mai mult pentru Cristos, cu atât ne va copleşi şi El mai mult cu mângâierile şi încurajările Sale. Datorită acestor necazuri v-am putut aduce mângâierea şi mântuirea lui Dumnezeu. Dar, în necazul nostru, Dumnezeu ne-a mângâiat - şi aceasta pentru ca să vă ajutăm pe voi: anume, să vă arătăm din experienţa noastră personală cu câtă duioşie vă mângâie Dumnezeu când treceţi prin aceleaşi suferinţe. El vă va da tărie să rezistaţi.”
(Citatul a fost luat din „Noul Testament pe înţelesul tuturor", ediţia I, 1984, publicat de Living Bibles International, n.tr.)