Versetul acesta are legătură cu prima parte a versetului 3, astfel: „întrucât voi căutaţi o dovadă a faptului că Cristos vorbeşte în mine... cercetaţi-vă pe voi înşivă, pentru a vedea dacă sunteţi în credinţă." Ei înşişi erau dovada apostoliei lui. Prin el au fost conduşi ei la Mântuitorul. Dacă voiau să-i vadă acreditările, nu aveau decât să se uite la ei înşişi.
Versetul 5 e explicat adesea greşit, de unii, în sensul că ar trebui să privim înăuntrul nostru, pentru a găsi siguranţa mântuirii, dar o atare atitudine poate duce la descurajare şi îndoială. Siguranţa mântuirii o primim, în primul şi în ultimul rând, prin cuvântul lui Dumnezeu. În clipa în care ne punem încrederea în Cristos, putem şti, pe baza autorităţii Bibliei, că am fost născuţi din nou. După un timp, vom începe să vedem şi dovezi palpabile ale naşterii din nou în viaţa noastră - faptul că am început să iubim sfinţenia, că acum urâm păcatul, că-i iubim pe fraţi, că iubim neprihănirea practică, ascultarea şi despărţirea de lume.
Dar Pavel nu le spune corintenilor să se angajeze într-un proces de auto-examinare, ca să-şi demonstreze lor înşişi că sunt mântuiţi. Mai degrabă, el îi roagă să vadă în mântuirea lor dovada apostoliei lui.
Nu existau decât două posibilităţi: fie Isus Cristos era în ei, fie ei erau descalificaţi, adică falşi. Cuvântul tradus prin descalificaţi (în ediţia engleză, n.tr.) era folosit pentru a descrie metalele ce se dovedeau false, în urma testării. Tot aşa şi corintenii erau fie credincioşi adevăraţi, fie erau descalificaţi, în urma eşecului de a trece examenul.