Menţionarea termenilor „slab" şi „măreţ" (puternic) a avut darul să-i amintească lui Pavel de paradoxul tăriei ce se naşte din slăbiciunea ce se vedea la prima vedere în viaţa Mântuitorului şi ce se poate observa în vieţile slujitorilor Săi. Domnul nostru a fost răstignit în slăbiciune, dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu. Tot aşa şi cei ce păşesc pe urmele Lui sunt slabi în ei înşişi, dar Domnul îşi demonstrează puterea prin ei. Când spune Pavel că noi vom trăi cu El prin puterea lui Dumnezeu faţă de noi, el nu se referă la înviere, ci la faptul că atunci când îi va vizita, va demonstra puterea măreaţă a lui Dumnezeu de a se ocupa de cei ce au păcătuit. Ei au afirmat că el este slab şi vrednic de dispreţuit, dar el le va arăta că poate fi puternic, în exercitarea disciplinei!