Sărutarea sfântă era salutul caracteristic al credincioşilor din vremea apostolilor. Este desemnat ca o sărutare sfântă, adică nu doar ca un simbol al unei afecţiuni artificiale, ci ca un gest sincer şi curat. Desigur, acest salut continuă să fie practicat de mulţi creştini, din multe părţi ale lumii. Dar în unele ţări sărutul ar putea fi interpretat greşit ca un semn al homosexualităţii. Practicarea acestei tradiţii nu ar fi obligatorie, în cazul în care ar putea aduce ocară asupra mărturiei creştine. În atari cazuri, o strângere sfântă de mână ar fi de preferat, cum spune şi Hodge:
„Nu este o poruncă, ce trebuie respectată obligatoriu, în toate timpurile, cum este, în schimb, porunca privitoare la faptul că creştinii trebuie să-şi exprime dragostea reciprocă, în modalitatea sancţionată de epoca şi de comunitatea în care trăim.”