Apostolul încheie oarecum brusc această furtunoasă epistolă. După ce-şi ia rămas bun de la ei (de fapt, în originalul grec termenul înseamnă „bucuraţi-vă"), el rosteşte patru îndemnuri. Mai întâi, ei trebuie să fie împliniţi (sau întregiţi). Este acelaşi verb folosit pentru dregerea mrejelor de pescuit la Matei 4:21, sau cum am spune noi: „să te îndrepţi". Corintenii trebuiau să înceteze cu certurile şi cu păcatele, trăind în armonie unii cu alţii.

Fiţi îmbărbătaţi sau fiţi îndemnaţi! Ei primiseră îndemnuri tari din partea apostolului Pavel. Aici el le spune să primească aceste îndemnuri în duhul care se cuvine şi să le pună în aplicare.

Fiţi cu un singur gând! Singurul mod în care pot fi creştinii într-un singur gând este să aibă în ei gândul sau mintea lui Cristos. Să gândească cum gândeşte El şi să aducă toate gândurile şi raţionamentele lor la supunerea de El însuşi.

Trăiţi în pace. Reiese clar de la 12:20 că între ei existaseră disensiuni şi frământări. Aşa se întâmplă totdeauna când între credincioşi este lăsat să pătrundă legalismul. Prin urmare apostolul Pavel le spune aici să-i disciplineze mai întâi pe cei ce s-au făcut vinovaţi de păcate, şi să trăiască în pace cu fraţii şi surorile lor de credinţă.

Dacă vor proceda aşa, Dumnezeul păcii va fi cu ei. Desigur, într-o privinţă Domnul este întotdeauna cu copiii Săi. Dar asta înseamnă că El Se va manifesta faţă de ei într-o stare de apropiere şi tandreţe deosebită, dacă vor fi ascultători în aceste privinţe.