În versetele 3 până la 11, apostolul izbucneşte în expresii de mulţumire pentru mângâierea de care a avut parte în mijlocul suferinţelor şi încercărilor prin care a trecut. Fără îndoială, mângâierea a constituit-o vestea bună pe care i-a adus-o Tit în Macedonia. Apostolul arată apoi în continuare că şi în strâmtoare, şi în mângâiere, toate lucrează împreună spre binele final al credincioşilor cărora le este destinată slujba lui. Mulţumirile sunt adresate lui Dumnezeu şi Tatălui Domnului nostru Isus Cristos. Acesta este titlul plenar al lui Dumnezeu în Noul Testament, unde El nu mai este invocat ca Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac sau Dumnezeul lui Iacov. Acum El este Dumnezeul şi Tatăl Domnului Isus Cristos. Apropo, numele acesta presupune măreţul adevăr, potrivit căruia Domnul Isus este (simultan): şi Dumnezeu, şi Om. Dumnezeu este Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos - ceea ce se referă la relaţia Sa cu Isus, Fiul Omului. Dar Dumnezeu este şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos - prin asta înţelegându-se relaţia Sa cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu. În plus, Dumnezeu este descris ca Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri. De la El se revarsă toate îndurările şi mângâierile.