Rugăciunea lui Pavel a fost ascultată, dar răspunsul nu a fost cel aşteptat de apostol. În fapt, Dumnezeu i-a spus lui Pavel: „Nu voi elimina ţepuşul, ci voi face un lucru şi mai bun: îţi voi da harul de a-l suporta. Şi nu uita, Pavel, că deşi nu ţi-am dat ce-ai cerut, îţi dau însă ceea ce îţi lipseşte mai mult. Tu vrei să ai puterea şi tăria Mea, care să însoţească propovăduirea ta, nu-i aşa? Ei bine, cel mai bun mod în care se poate realiza aceasta este ca tu să fii menţinut într-o stare de slăbiciune."

Acesta a fost răspunsul repetat dat de Dumnezeu lui Pavel, când apostolul s-a rugat de trei ori să i se ia ţepuşul. Şi acesta continuă să fie răspunsul lui Dumnezeu la copiii Lui care suferă în toată lumea. Mult mai bine decât să ni se ia încercările şi suferinţele din lumea aceasta este să avem părtăşia Fiului lui Dumnezeu în noi şi asigurarea că suntem înconjuraţi de tăria şi de harul Lui, care ne învredniceşte să-L slujim cu scumpătate.

Observaţi ce spune Dumnezeu: Harul Meu îţi ESTE de ajuns. Nu e nevoie să-I cerem ca harul Lui să fie de ajuns, căci deja ESTE!

Apostolul este pe deplin mulţumit de răspunsul primit de la Domnul. Prin urmare, el spune: „De aceea, mă voi lăuda mult mai bucuros în slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână peste mine." Când Domnul a explicat înţelepciunea acţiunilor Sale, Pavel a afirmat, de fapt, că numai aşa vrea să fie. Deci, în loc să se vaiete şi să murmure din pricina ţepuşului, mai degrabă era gata să se laude în slăbiciunile sale. El se pleca pe genunchi şi-I mulţumea Domnului pentru ele. Îndura bucuros aceste neputinţe, pentru ca puterea lui Cristos să se odihnească peste el, cum spune şi J. Oswald Sanders atât de frumos:

„Filozofia prevalentă a lumii este următoarea: „Ce nu poate fi vindecat trebuie îndurat." Dar Pavel exclamă plin de bucurie: „Ce nu poate fi vindecat poate fi primit cu bucurie. Eu mă bucur astfel în slăbiciuni, suferinţe, privaţiuni şi greutăţi." Atât de minunat s-a dovedit a fi harul lui Dumnezeu, încât el a salutat chiar ocaziile în care i s-a dat din nou prilejul de a se adăpa din plinătatea lui. „Mă laud bucuros... chiar mă bucur - de ţepuşul meu."

Emma Piechynska, soţia unui nobil polonez, a dus o viaţă plină de frustrări şi dezamăgiri. Dar biograful ei i-a adus un omagiu remarcabil, pentru credinţa ei triumfătoare: „Ea a făcut buchete minunate de flori din refuzurile lui Dumnezeu!"