Tot segmentul acesta este o descriere a vieţii unui slujitor al lui Cristos, cu clipele sale de adâncă umilire, cum a fost întâmplarea de pe drumul Damascului, urmate de momente înălţătoare, ca cele din extraordinara revelaţie pe care a avut-o Pavel. Dar, în mod normal, după ce un slujitor al Domnului s-a bucurat de una din aceste experienţe, Domnul îi îngăduie să sufere câte un ţepuş în carne - căci de acesta ne vom ocupa în cele ce urmează.

Multe lecţii de nepreţuit învăţăm din acest verset. Mai întâi, este o dovadă că până şi revelaţiile divine din partea Domnului nu îndreaptă carnea (sau „firea veche") din noi. Chiar şi după ce apostolul Pavel a ascultat limbajul Paradisului, nu a scăpat de firea veche, fiind în primejdie de a cădea în „cursa mândriei”, cum arată R. J. Reid:

„Un om în Cristos" este la adăpost, în prezenţa lui Dumnezeu, ascultând lucrurile de netălmăcit rostite în paradis, dar acelaşi om are nevoie de „un ţepuş în carne" la revenirea sa pe pământ, căci carnea („firea veche" din el) ar fi altfel înclinată să se laude cu experienţa sa paradisiacă.”

Ce era acest ţepuş din carnea lui Pavel? Tot ce putem spune sigur este că era o încercare trupească de vreun fel, căreia Dumnezeu i-a îngăduit să vină în viaţa lui. Fără îndoială Domnul în mod intenţionat nu a precizat ce anume a fost acest ţepuş, pentru ca sfinţii încercaţi şi testaţi de-a lungul veacurilor să poată simţi comuniunea şi apropierea lor de Pavel, atunci când şi ei suferă. Poate că a fost vreo boala de ochi, poate o durere de urechi, poate malaria, poate dureri de cap, poate vreun impediment legat de vorbirea sa. Moorehead spune: „Natura exactă a ţepuşului a fost ascunsă, poate pentru ca toţi cei afectaţi şi ei să se poată simţi încurajaţi şi ajutaţi de această experienţă neprecizată, dar dureroasă pe care a avut-o Pavel." Încercările noastre s-ar putea să difere foarte mult de cele ale lui Pavel, dar ele ar trebui să producă în noi acelaşi exerciţiu şi aceleaşi roade.

Apostolul descrie ţepuşul în carne ca pe un sol al Satanei, ca să-l pălmuiască. Într-o anumită privinţă, el a reprezentat efortul Satanei de a pune piedici în calea lucrării săvârşite de Pavel pentru Domnul. Dar Dumnezeu este mai mare decât Satan şi S-a folosit de ţepuş pentru a face să propăşească lucrarea Domnului, păstrându-l pe Pavel într-o stare de smerenie. Pentru ca slujirea lui Cristos să dea roade, trebuie ca slujitorul să fie slab. Cu cât este mai slab, cu atât mai mare va fi puterea lui Cristos, ce va însoţi propovăduirea sa.