Când se laudă cu slăbiciunea sa, apostolului nu-i este greu să se ia pe sine ca exemplu. Dar când se laudă cu vedeniile şi revelaţiile primite de la Domnul, el nu le aplică direct la el însuşi, ci le descrie într-o manieră impersonală, ca şi când i s-ar fi întâmplat unei cunoştinţe de-a sa. El nu neagă că el însuşi este cel ce a avut această experienţă, ci pur şi simplu refuză să se implice direct şi personal.