Pavel a auzit limbajul Paradisului şi a înţeles ce s-a spus acolo, dar nu a avut voie să reproducă nimic din toate acestea, când a revenit pe pământ. Cuvintele au fost inexprimabile în sensul ca au fost prea sacre pentru a putea fi rostite şi, prin urmare, nu puteau fi publicate, cum arată şi G. Campbell Morgan:
„Sunt unii care par foarte dornici să relateze. vedeniile şi revelaţiile pe care le-au avut. Întrebarea se pune dacă nu cumva tocmai râvna cu care doresc să relateze aceste vedenii şi revelaţii este în sine o dovadă a faptului că aceste vedenii şi revelaţii „nu sunt de la Domnul" Când sunt dăruite (şi, negreşit, ele sunt dăruite slujitorilor lui Dumnezeu, în anumite împrejurări), acestea produc o reticenţă plină de cucernicie. Căci sunt prea solemne, prea copleşitoare pentru a fi descrise sau discutate cu atâta uşurinţă, dar efectul lor se va vădi în viaţa şi slujirea celor care au avut parte de ele.”