El le aminteşte că atunci când a venit la Corint, predicând evanghelia, Dumnezeu a atestat propovăduirea, însoţind-o de semnele unui apostol. Aceste semne au fost puteri miraculoase date apostolilor de Dumnezeu, pentru ca cei ce-i ascultau vorbind să ştie că au fost trimişi, într-adevăr, de Domnul.
Cuvintele semne, minuni şi fapte pline de putere nu descriu categorii separate de miracole, ci miracole privite sub trei aspecte diferite. Semnele au fost miracolele ce transmiteau un anumit înţeles inteligenţei omeneşti. Minunile, pe de altă parte, au fost atât de remarcabile încât au stârnit emoţiile oamenilor. Au fost săvârşite fapte pline de putere, de natură evident supraomenească.
Ce minunat este să observăm că Pavel spune că semnele unui apostol s-au săvârşii printre ei! El recurge aici la diateza pasivă, refuzând să-şi asume meritele personale pentru acestea, afirmând doar că Dumnezeu este Cel ce le-a săvârşit prin intermediul lui!