Oricâte făgăduinţe ale lui Dumnezeu ar fi, toate îşi găsesc împlinirea în Cristos. Toţi cei ce găsesc în El împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu vor spune Amin la toate acestea.
Când ne deschidem Bibliile, dăm de o făgăduinţă. Ne ridicăm apoi privirile spre Dumnezeu iar Dumnezeu ne spune: „Toate acestea le poţi avea prin Cristos." Punându-ne apoi încrederea în Cristos, îi spunem lui Dumnezeu: „Amin". Dumnezeu vorbeşte prin Cristos iar noi credem în Cristos; Cristos se apleacă spre noi iar credinţa se înalţă spre culmi şi astfel fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu este împlinită în Isus Cristos. În El şi prin El noi ne însuşim şi aplicăm la noi înşine aceste făgăduinţe, spunând: „Da, Doamne, mă încred în Tine."
Toate acestea sunt spre slava lui Dumnezeu prin noi. Denney scrie şi el: „El este proslăvit atunci când sufletele omeneşti îşi dau seama că El a rostit lucruri bune cu privire la ei, dincolo de speranţele lor cele mai îndrăzneţe, şi că acele lucruri bune se pot desluşi cu certitudine şi siguranţă indubitabile în Fiul Său."
Cele două sintagme: prin noi au darul de a le aminti corintenilor că prin propovăduirea unor oameni ca Silvan, Timotei şi Pavel au ajuns ei în posesia făgăduinţelor făcute de Dumnezeu în Cristos. Dacă apostolul ar fi un impostor, cum susţineau duşmanii lui, atunci ar însemna că Dumnezeu s-a folosit de un şarlatan şi un mincinos, pentru a-Şi aduce la îndeplinire lucrări atât de minunate! Desigur, realitatea este că Pavel primise cu adevărat apostolia de la Dumnezeu.