Al treilea motiv pentru care apostolul era gata să se complacă în puţină nebunie a fost faptul că corintenii se arătau prea dispuşi să asculte de învăţătorii falşi. Când venea cineva la Corint, predicând un alt Isus, încumetându-se să răspândească un alt duh decât Duhul Sfânt, corintenii erau dispuşi să-l tolereze pe un asemenea individ, acceptând asemenea vederi fără nici un discernământ. Pavel face aici următoarea remarcă sarcastică: „Dacă pe alţii îi îngăduiţi, pe mine de ce nu m-aţi îngădui?"

Cuvintele finale ale versetului: „oh, ce bine îl puteţi îngădui!" trebuie luate în sens ironic, căci apostolul nu aprobă deloc uşurinţa cu care acceptă ei erezia. Dimpotrivă, Pavel îi mustră pentru credulitatea şi lipsa lor de discernământ.