Al doilea motiv pentru care Pavel se pretează la acest exerciţiu de nebunie intenţionată este teama sa ca nu cumva sfinţii să fie înşelaţi iar minţile lor să fie corupte şi îndepărtate de la simplitatea şi puritatea râvnei lor faţă de Cristos. Aici termenul simplitate înseamnă statornicie. El îi voia cu totul devotaţi numai şi numai Domnului Isus, fără ca afecţiunile lor să fie abătute către altcineva. În plus, apostolul voia ca râvna lor pentru Domnul să fie nepătată.
Apostolul îşi aduce aminte cum şarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui. El a reuşit aceasta concentrându-şi atacul asupra minţii şi intelectului ei. Exact aşa procedau şi învăţătorii falşi de la Corint. Pavel doreşte ca inima fecioarei corintene să fie neîmpărţită şi nepătată.
A se observa că Pavel tratează relatarea despre Eva şi şarpe ca pe un fapt real, iar nu ca pe un basm sau un mit.