Truda şi oboseala se referă desigur la neobosita activitate a lui Pavel, la epuizarea fizică şi suferinţa rezultate din râvna lui constantă.
Adesea fără somn. În multe din călătoriile sale, apostolul fusese nevoit de multe ori să doarmă sub cerul liber. Dar fiindcă erau atâtea primejdii, la tot pasul, adesea nu va fi fost în stare să închidă ochii, pentru că trebuia să vegheze să nu fie atacat.
În foame şi în sete, în posturi adesea. Marele apostol fusese adesea forţat să îndure foamea şi setea, în slujirea sa plină de credincioşie faţă de Mântuitorul. Posturile se referă cel mai probabil la acţiunea deliberată de a se abţine de la mâncare, dar e foarte probabil că adesea postul era urmarea lipsei de alimente.
În frig şi în lipsă de îmbrăcăminte. Schimbările bruşte ale condiţiilor atmosferice, combinate cu faptul că adesea era insuficient de bine îmbrăcat, cu încălţăminte neadecvată, adăugau la privaţiunile şi greutăţile de care a avut parte în viaţa sa, după cum arată şi Hodge:
„Cel mai mare dintre apostoli ne apare aici cu spinarea brăzdată de desele biciuiri pe care le-a primit, cu trupul secătuit de foame şi de sete şi de intemperiile naturii; de frig şi de lipsa de îmbrăcăminte; prigonit de iudei şi de greci, alungat din loc în loc, fără nici o locuinţă asigurată. Pasajul acesta, mai mult decât oricare altul, îi face până şi pe cei mai harnici slujitori creştini din veacul nostru să-şi acopere faţa de ruşine. Căci oare ce au suferit aceştia? Ce au făcut ei, ca să se poată compara cu cele îndurate de apostolul Pavel? Este însă o mângâiere să ştim că Pavel se bucură în aceeaşi măsură de cinste, în slava vieţii de dincolo, pe când s-a aflat aici jos în suferinţă şi încercări.”