Versetul acesta are două interpretări posibile: Unii susţin că Pavel ar spune aici că deşi cuvintele sale sunt inspirate, ele nu i-ar fi fost totuşi date de Domnul, ca poruncă.
Cealaltă interpretare este că ceea ce face Pavel aici - adică se laudă - nu ar fi după voia Domnului, în sensul că Domnul nu S-a lăudat niciodată.
Se pare că Phillips adoptă prima variantă, în traducerea sa: „Aici nu vorbesc după cum îmi porunceşte Domnul, ci ca un nebun, cum ar trebui să se comporte un nebun care se laudă."
Noi preferăm însă varianta a doua, conform căreia lauda nu este după voia Domnului iar Pavel se angaja aici într-un exerciţiu de aparentă nebunie, prefăcându-se că s-ar lăuda pe sine. Ryrie comentează pe această temă: „El a fost nevoit să se laude, împotriva instinctelor sale naturale, pentru a putea să le atragă atenţia corintenilor asupra unor lucruri importante."