Aici Pavel, din spirit de generozitate, presupune că creştinii corinteni s-au rugat pentru el, în timpul marii sale încercări. În realitate, mulţi dintre credincioşii de acolo au adoptat o atitudine destul de critică la adresa marelui apostol, ce nu sugera deloc că ei şi-au fi adus aminte de el în faţa tronului de har. Dar apostolul este dispus să le acorde aici credit pentru atitudinea pe care s-ar fi cuvenit s-o aibă faţă el. Sintagma darul care ne este făcut prin multe persoane se referă la darul izbăvirii lui Pavel, realizat prin rugăciunile multor persoane. El vede izbăvirea sa ca pe o urmare directă a mijlocirii sfinţilor. Şi astfel, afirmă Pavel, pentru că mulţi s-au rugat, multe persoane pot aduce acum mulţumiri pentru faptul că rugăciunile le-au fost ascultate.