În tradiţia traducerii King James (şi a majorităţii manuscriselor) Pavel se referă la izbăvire în trei timpi gramaticali: trecutul (izbăvit), prezentul (ne izbăveşte) şi viitorul (ne va izbăvi)(textul critic conţine un timp trecut şi două timpuri viitoare). Dacă a avut în vedere tulburarea de la Efes, atunci Pavel se referă la modul în care i s-a pus subit capăt, el reuşind să scape (Fapte 20:1). Apostolul ştie că acelaşi Dumnezeu care l-a izbăvit în trecut este în stare să-l izbăvească zi de zi şi va continua să-l izbăvească până în acel moment măreţ când el va fi complet eliberat de necazurile şi prigoanele acestei lumi.