Pavel se prezintă chiar de la începutul epistolei sale ca apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu. Este important ca Pavel să precizeze acest lucru de la bun început, întrucât existau unii la Corint care puneau la îndoială că Pavel ar fi fost cu adevărat împuternicit de Domnul. La care Pavel răspunde că nu el a ales slujba, din proprie iniţiativă, după cum nu a fost ordinat de oameni, ci a fost lansat în lucrare de Isus Cristos, prin voia lui Dumnezeu. Chemarea sa la apostolie a survenit pe drumul Damascului - acea experienţă de neuitat din viaţa sa. Or, tocmai conştienta acestei chemări divine este aceea care l-a susţinut pe apostol în toate ceasurile de grea încercare. Adesea, în slujirea lui Cristos, când era apăsat peste măsură, poate ar fi fost ispitit să se dea bătut şi să se retragă din lucrare, dacă nu ar fi avut această asigurare a chemării divine.

Faptul că Timotei este menţionat în versetul întâi nu înseamnă că el a contribuit la redactarea epistolei, ci doar consemnează că acesta era în compania lui Pavel, la data când a fost redactată 2Corinteni. În afară de această menţiune, nu posedăm alte indicii sigure cu privire la deplasările lui Timotei în această perioadă.

Scrisoarea este adresată bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia. Sintagma biserica lui Dumnezeu înseamnă că era o adunare de credincioşi ce aparţineau lui Dumnezeu. Nu era o adunare păgână sau o asociaţie laică de oameni, ci o companie de creştini născuţi din nou, chemaţi din mijlocul lumii, să-I aparţină Domnului. Negreşit, pe când scria aceste cuvinte, Pavel îşi va fi amintit de zilele când a venit prima oară la Corint, predicând evanghelia. Cum oameni dedaţi la idolatrie şi-au pus încrederea în Cristos ca Domn al lor, fiind mântuiţi prin harul Său minunat. În pofida tuturor dificultăţilor care s-au ivit ulterior în adunarea de la Corint, inima apostolului va fi fost cuprinsă de bucurie la gândul că în viaţa acestor oameni atât de dragi lui au intervenit schimbări atât de mari. Scrisoarea este adresată nu numai corintenilor, ci şi tuturor sfinţilor care sunt în Ahaia. Ahaia desemna porţiunea sudică a Greciei, în vreme ce Macedonia, despre care vom citi în această epistolă, constituia secţiunea de nord a acestei ţări.