Versetul acesta ne arată înţelesul termenului fortăreţe din versetul 4. Pavel se vedea pe sine ca ostaş, angajat în luptă împotriva raţionamentelor semeţe ale omului, împotriva argumentelor care se opun adevărului. Adevăratul caracter al acestor argumente ne este redat de sintagma: împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu.
În vremea noastră, s-ar putea aplica la oamenii de ştiinţă, la adepţii teoriei evoluţiei, la filosofi şi la experţi în materie de religie, care nu au însă loc pentru Dumnezeu în structura lor de gândire şi acţiune. Apostolul nu era deloc dispus să încheie un armistiţiu cu aceştia, ci se simţea obligat să facă orice gând rob ascultării de Cristos. Toate învăţăturile şi speculaţiile oamenilor trebuiesc cântărite în lumina învăţăturilor Domnului Isus Cristos. Pavel nu condamnă capacitatea propriu-zisă a oamenilor de a raţiona, ci ne atrage doar atenţia ca nu cumva să îngăduim intelectului nostru să se manifeste de pe o poziţie antagonistă Domnului nostru sau de neascultare faţă de El.