Versetul acesta are legătură cu prima parte a versetului întâi, în care Pavel începuse să spună că i-a rugat pe corinteni, dar nu a precizat conţinutul rugăminţii sale, precizare pe care o face în acest verset: „Vă rog, deci, să nu mă faceţi ca atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care cred că noi umblăm potrivit firii păcătoase." El nu voia să se poarte faţă de ei cu asprimea cu care se purta faţă de cei ce-l învinuiau că s-ar fi purtat într-o manieră firească.