Apostolul este hotărât să nu se laude în chestiunile care nu erau urmarea directă a slujbei sale pentru Cristos. Or, iudaizatorii se făcuseră vinovaţi tocmai de acest lucru, lăudându-se cu roadele strădaniilor altora. Ei au încercat să fure oiţele lui Pavel, să-l submineze, ponegrindu-l şi să-i contrazică învăţătura, toate făcând uz de o autoritate nelegitimă.
Pavel nădăjduia însă că, de îndată ce va fi crescut credinţa corintenilor, dându-i posibilitatea să-şi îndrepte atenţia şi spre alte sfere de lucru, credinţa lor să se concretizeze în ajutoare tangibile, care să-i permită lui, apostolul lui Dumnezeu, să vestească evanghelia în alte ţinuturi îndepărtate. Odată lărgită slujba lui, Pavel avea să aplice din nou, cu consecvenţă, principiul acesta călăuzitor.
Necazurile ivite în mijlocul corintenilor îi luau apostolului atâta timp încât nu-şi putea îndeplini cu conştiinciozitate misiunea în regiunile celelalte.