În versetele 13-16 Pavel îşi exprimă intenţia de a se lăuda doar în sfera slujbei pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o. El şi-a făcut obiceiul de a nu se amesteca în lucrarea altuia, atunci când dorea să se laude. Evident, este o referire la iudaizatori, cărora le plăcea să se strecoare prin biserici deja înfiinţate de apostolul Pavel sau de alţi creştini, clădind pe temelia pusă de altcineva. În felul acesta, când se lăudau cu o lucrare, aceasta nu le aparţinea, fiind mai degrabă meritul altcuiva.

Pavel spune că el nu se va lăuda cu privire la chestiunile care depăşesc sfera slujirii sale pentru Cristos, ci se va lăuda doar cu locurile şi persoanele cu care Dumnezeu a onorat slujba sa. Aici, desigur, se cuvine menţionat cu precădere oraşul Corint, unde Pavel vestise evanghelia şi avusese bucuria să vadă ca roadă formarea unei biserici creştine. Plastică este traducerea lui Arthur S. Way:

„Dar eu - ei bine, eu nu mă laud cu prerogative ce depăşesc domeniul meu de competenţă, ci mă mărginesc la sfera de operaţiuni pe care mi-a hărăzit-o Dumnezeu - sferă în care, negreşit, se cuprinde şi misiunea mea către voi.”

În realitate, Pavel primise misiunea şi împuternicirea din partea Domnului să vestească evanghelia la Neamuri, misiune care cuprindea, evident, şi Corintul. Apostolii de la Ierusalim au căzut de acord asupra acestui lucru, dar acum au venit de la Ierusalim învăţătorii falşi, invadând provinciile pe care Dumnezeu i le-a încredinţat apostolului Pavel.