Este evident că învăţătorii falşi aveau obiceiul de a se compara cu alţii. Astfel îl prezentau pe Pavel corintenilor în aşa manieră, încât să trezească dispreţul lor. În schimb, pe ei înşişi se considerau membri de elită, ai cercului intim, ca unii cu care nimeni nu se putea măsura. Aşa se explică de ce afirmă pe un ton sarcastic: „Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne numărăm sau să ne comparăm cu aceia care se recomandă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se compară cu ei înşişi, arată că nu sunt înţelepţi." Chiar dacă l-au acuzat pe Pavel că e îndrăzneţ în scrisorile sale, aici ei afirmă că nu îndrăzneşte să se numere printre cei care se recomandă singuri sau care iau ca etalon de comparaţie doar propria lor viaţă.
E de prisos să spunem că, dacă cineva se măsoară doar cu el însuşi, atunci întotdeauna se va considera drept şi corect, nemaiavând nevoie să se corecteze! Pavel spune că cei ce procedează astfel nu sunt înţelepţi. Bine a spus cine a afirmat: „Este obiceiul tuturor clicilor şi grupărilor exclusiviste de a nu recunoaşte alte valori decât cele proprii."