Versetele 9-16 se ocupă direct de cei care au o dorinţă nestăpânită de a se îmbogăţi: Păcatul lor nu constă în faptul că sunt bogaţi, ci în faptul că lăcomesc pentru a deveni bogaţi. Cei ce doresc să fie bogaţi sunt oameni care nu se mulţumesc cu hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa pe care le au, ci vor să aibă tot mai mult.
Dorinţa de îmbogăţire îl duce pe om în ispită. Pentru a-şi atinge scopul, el este ademenit să folosească mijloace necinstite şi adesea violente. Între aceste metode se află jocurile de noroc, specula, frauda, sperjurul, hoţiile şi chiar omorul. Un astfel de om cade într-o cursă. Dorinţa devine atât de puternică încât el nu i se mai poate împotrivi. Poate că îşi spune că atunci când contul lui de la bancă va atinge o anumită cifră, se va opri. Dar nu poate. Când atinge plafonul propus, doreşte unul şi mai mare. Dorinţa după bani aduce cu sine griji şi temeri, care-i înfăşoară sufletul. Oamenii care sunt hotărâţi să se îmbogăţească cu orice preţ cad în multe pofte nebune, căci există în permanenţă dorinţa de a nu se lăsa mai prejos de „Ioneşti". Pentru a se menţine într-o anumită pătură a societăţii, adesea ajung, sub acest impuls, să jertfească unele din lucrurile cele mai de preţ din viaţa lor.
De asemenea ei cad în pofte periculoase. Lăcomia după avere îi face pe oameni să-şi pericliteze sănătatea şi să-şi pună în pericol sufletul. Într-adevăr, acesta e sfârşitul spre care se îndreaptă. Ei devin atât de preocupaţi de lucrurile materiale încât se îneacă în ruină şi pierzare. În goana lor nebună după aur, ei neglijează sufletul lor nemuritor. Barnes atrage atenţia:
„Distrugerea s-a încheiat. Au fost ruinate fericirea, virtutea, reputaţia şi sufletul însuşi. Dorinţa irezistibilă îmbogăţire aleargă la bordul unui bolid plin de nebunie, care distruge totul în cale, în viaţa de acum şi în cea de apoi. Câţi membri ai familiei umane au fost astfel distruşi!”