Capitolul acesta se aseamănă foarte mult cu învăţăturile Domnului Isus din Predica de pe Munte. Versetul 7 ne aminteşte de învăţătura Sa potrivit căreia trebuie să ne încredem în Tatăl nostru ceresc, lăsând ca El să ne împlinească nevoile.
Există trei momente în viaţă când avem mâinile goale: când ne naştem, când venim la Isus şi când murim. Versetul acesta ne aminteşte de primul şi ultimul din momente. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea.
Înainte de a muri, Alexandru Cel Mare a spus: „Când voi muri, aşezaţi-mă pe catafalc cu mâinile neînvelite, ci lăsate afară, ca toţi să vadă că sunt goale." Bates comentează pe această temă:
„Da, mâinile acelea care odată ţineau cel mai falnic sceptru din lume; care mânuiau cândva cea mai victorioasă sabie; care erau odată pline de argint şi aur; care puteau salva viaţa cuiva sau, printr-o simplă semnătură, să i-o piardă, acum erau GOALE.”