Aceste ciocniri izvorăsc din oameni stricaţi la minte, cum arată din nou Lenski:
„Mintea stricată constă din corupere şi dezintegrare - facultăţile mentale nu mai funcţionează normal pe tărâm moral şi spiritual. Ei nu mai reacţionează normal la adevăr. Toată realitatea şi prezentarea adevărului ar trebui să producă reacţia, acceptării, în special în cazul divinei evanghelii mântuitoare, care prin excelenţă ar trebui să aibă acest efect; toate minciunile, falsurile, perversiunile ar trebui să producă în schimb repudiere, mai cu seamă cele din domeniul moral şi spiritual. Când este confruntată cu „adevărul", mintea stricată nu vede şi nu caută decât obiecţii; în schimb, când este pusă în faţa unor lucruri care se abat de la adevăr, mintea stricată nu vede şi nu caută decât motive de acceptare a acestor abateri de la adevăr.”
De asemenea, aceşti oameni sunt lipsiţi de adevăr. Cândva ei aveau cunoştinţă despre adevăr, dar pentru că au respins lumina, au fost deposedaţi de adevărul pe care l-au cunoscut cândva.
Oamenii aceştia socotesc că evlavia este un izvor de câştig. Se pare că ei optează pentru meseria de învăţători religioşi pentru că le oferă posibilitatea unei remuneraţii maxime pentru o prestaţie minimă de lucru. „Ei fac din cea mai sfântă dintre vocaţii un meşteşug bănos."
Acest verset nu numai că ne aminteşte de păstorii-argaţi, care se dau drept slujitori creştini, dar care în realitate nu au pic de dragoste pentru adevăr, ci ne fac să ne gândim la spiritul negustoresc ce a pătruns atât de insidios în sânul creştinătăţii - vânzarea de indulgenţe, jocuri de loterie, bazaruri şi tot felul de iarmaroace (pe la biserici), etc. De aceştia fereşte-te. Ni se porunceşte să stăm departe de aceşti oameni ne-evlavioşi, credincioşi doar cu numele.