O a doua categorie de văduve este cea descrisă în versetul de faţă, alcătuită din cele care au copii sau nepoţi. În aceste cazuri, copiii trebuie să înveţe să manifeste o evlavie de ordin practic în familie, răsplătind mama (sau bunica) lor pentru tot ceea ce a făcut ea pentru ei. Versetul ne învaţă fără echivoc că evlavia începe din casă. Ar fi o mărturie foarte proastă pentru credinţa creştină a cuiva, dacă ar face caz de religia sa, când e în public, neglijându-i, în schimb, pe cei de care este legat prin legături de sânge!
Este acceptabil („plăcut") înaintea lui Dumnezeu ca creştinii să aibă grijă de cei dragi ai lor, care sunt lipsiţi de mijloace de întreţinere. Atât manuscrisele cele mai vechi, cât şi cele majoritare nu conţin cuvintele „bun şi" înainte de „acceptabil". Neîndoios versiunea scurtă este cea originală.
În Efeseni 6:2 apostolul Pavel ne dă această învăţătură limpede: „Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta, care este prima poruncă, însoţită de o făgăduinţă." Cum s-a arătat deja, o văduvă adevărată este cea lipsită de resurse financiare, care trebuie să se bizuie pe Dumnezeu pentru asigurarea pâinii cea de toate zilele.