În cazul unui presbiter care a fost găsit vinovat de a fi păcătuit în aşa fel încât a dăunat mărturiei bisericii, acest om trebuie mustrat în public. Acţiunea aceasta va avea darul de a-i impresiona pe toţi credincioşii cu privire la gravitatea păcatului săvârşit în legătură cu slujirea creştină şi va sluji de avertisment şi element de disuasiune în viaţa altora.

Unii comentatori sunt de părere că versetul 20 nu s-ar aplica în mod special la presbiteri (bătrâni), ci la toţi creştinii. Desigur principiul e valabil în cazul tuturor creştinilor, dar cadrul în care e plasat versetul pare să-l pună în legătură directă cu bătrânii.