Restul capitolului se ocupă de presbiteri. Mai întâi, Pavel stabileşte regula potrivit căreia bătrânii care cârmuiesc bine trebuie să fie învredniciţi de îndoită cinste. (Referitor la versiunea engleză, autorul comentariului sugerează aici folosirea lui „take lead", după Darby, în locul verbului „to rule", adică a conduce, n.tr.) Cu alte cuvinte, nu se pune problema exercitării unui control, ci a oferirii unei pilde vrednice de urmat. Asemenea presbiteri sunt vrednici de o îndoită cinste. Prin cinste se înţelege respect, dar şi ideea acordării unei asistenţe financiare (Matei 15:6). O îndoită cinste presupune ambele idei. Mai întâi, el este vrednic de respect din partea copiilor lui Dumnezeu, datorită lucrării sale, dar, în cazul în care se consacră cu totul lucrării lui Dumnezeu, este vrednic şi de asistenţă financiară. Cei ce lucrează în cuvânt şi învăţătură sunt probabil cei ce petrec atât de mult timp în predicarea Cuvântului şi predarea învăţăturilor din Cuvânt, încât nu mai pot să desfăşoare o activitate laică pentru a-şi câştiga existenţa.