Subiectul revine acum la obligaţia rudelor de a avea grijă de ai lor. Daca vreun credincios sau vreo credincioasă are o văduvă în familie care are nevoie de sprijin, atunci credinciosul respectiv trebuie să-şi asume responsabilitatea îngrijirii acesteia, pentru ca biserica să fie liberă să-i îngrijească pe cei ce realmente sunt lipsiţi de mijloace materiale şi fără rude. Întregul pasaj, de la versetul 3 la 16, ne spune ce trebuie să facă biserica în anumite împrejurări, iar nu ce ar putea face dacă consideră că există circumstanţe atenuate şi dacă îi este cu putinţă. Lungimea paragrafului ne arată că este un subiect important în mintea Duhului Sfânt şi totuşi cele mai multe biserici de azi îl neglijează.