Termenul condamnare din acest verset („damnation" în ediţia KJV, deşi în versiunea română acest termen nu apare, n.tr.) nu înseamnă aici pierzare veşnică, ci doar faptul că a ea a fost judecată sau condamnată pentru că şi-a călcat credinţa dintâi. Cândva ea mărturisea o loialitate şi un profund devotament pentru Domnul Isus Cristos, dar acum, când se iveşte prilejul de a se căsători cu un bărbat care nu-L iubeşte pe Cristos, ea îşi uită jurămintele pe care le-a făcut la început lui Cristos, ducându-se după un necredincios şi fiind astfel necredincioasă faţă de Mirele Ceresc.
Pavel nu critică văduvele tinere pentru faptul că se căsătoresc. În fapt, el le îndeamnă să se căsătorească (versetul 14). Obiecţia lui Pavel e îndreptată asupra declinului lor spiritual, faptului că au renunţat la principiile divine, pentru a obţine un soţ.