Când a fost redactată această scrisoare, Timotei avea probabil între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. În contrast cu unii din bătrânii adunării din Efes, el era un om tânăr. De aceea şi spune Pavel în acest punct: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea."

Asta nu înseamnă că Timotei trebuie să se aşeze pe sine pe un piedestal şi să se considere imun la critici. Mai degrabă, el nu trebuie să dea nimănui prilejul de a-l condamna. Fiind un model pentru credincioşi, el va evita posibilitatea unor critici îndreptăţite.

În vorbire se referă la conversaţiile lui Timotei. Vorbirea lui Timotei trebuie să fie întotdeauna de aşa natură încât să-l identifice ca pe un copil al lui Dumnezeu. Nu numai că el trebuie să evite rostirea unor cuvinte clar interzise, ci chiar şi pe cele care, dacă nu sunt interzise, atunci ele nici nu îi edifică pe cei ce le ascultă.

În purtare se referă la întreaga comportare a sa. Nimic din purtarea sa nu trebuie să aducă ocară numelui lui Cristos.

În dragoste sugerează că dragostea trebuie să fi motivul de la baza oricăror acţiuni, precum şi duhul în care sunt desfăşurate aceste acţiuni şi ţelul spre care se îndreaptă ele.

În duh lipseşte din cele mai multe versiuni şi comentarii modeme, care urmează textul critic. Dar cuvintele apar în textele majoritare şi tradiţionale. Guy King deplânge faptul că entuziasmul, capacitatea lui de a pătrunde sensul profund al sintagmei, este o:

„...calitate ce, în mod paradoxal, lipseşte din profilul multor creştini. O, pentru un meci de fotbal, ei vor avea entuziasm cât vrei, sau pentru o campanie electorală, dar nu şi pentru slujirea lui DUMNEZEU. Ce minunat este entuziasmul scientologilor, al martorilor lui Iehova, al comuniştilor - entuziasm care ar trebui să ne facă să ne ruşinăm, că nu-l posedăm. O, de ne-ar da Domnul din nou zelul înflăcărat ce cuprindea odinioară biserica! Acel duh de căldură îi va fi o mare îmbărbătare lui Timotei, în lucrarea sa de consolidare a poziţiei şi de înaintare a liniei.”

În credinţă înseamnă probabil „în credincioşie", transmiţând ideea de probitate şi statornicie.

Curăţia trebuie să caracterizeze nu numai faptele sale, ci şi motivele care stau la baza acestor fapte.