Acesta e un verset dificil. Una din dificultăţi constă în a discerne care e legătura sa cu cel dinainte. Unii spun că aici am avea chintesenţa adevărului, potrivit căruia biserica este stâlpul şi temelia (versetul 15). Alţii spun că versetul acesta ne înfăţişează pilda şi puterea de evlavie despre care Pavel spune că este o parte integrantă din comportamentul corespunzător în casa lui Dumnezeu. Iată ce a spus J. N. Darby:

„Versetul acesta este citat şi interpretat de unii ca şi când s-ar referi la taina Dumnezeirii sau la taina Persoanei lui Cristos. Dar este taina evlaviei sau secretul prin care se produce orice formă de adevărată evlavie - izvorul divin a tot ce se poate numi pioşenie în om. Evlavia izvorăşte din cunoaşterea încarnării, morţii, învierii şi înălţării Domnului Isus Cristos. Aşa îl cunoaştem pe Dumnezeu; şi din rămânerea necurmată în această cunoaştere decurge evlavia.”

Când Pavel spune că taina evlaviei este mare, el nu înţelege prin aceasta că este foarte misterioasă, ci că adevărul necunoscut înainte, despre Persoana şi lucrarea Domnului Isus este foarte minunat şi încântător.

Dumnezeu (numele sacre ale lui Dumnezeu, Cristos, Duhul Sfânt, etc. au fost abreviate în manuscrisele străvechi. Abrevierea greacă pentru Dumnezeu seamănă leit cu termenul „cine" plus o liniuţă orizontală care diferenţiază un theta de un omicron şi o altă liniuţă deasupra cuvântului, pentru a arăta că este o abreviere. Manuscrisele conţin fie varianta: „Dumnezeu", fie „care". Noi acceptăm varianta tradiţională a manuscrisului majoritar, urmată de KJV şi de NKJV) S-a arătat în trup se referă la Domnul Isus şi în special la încarnarea Sa. Adevărata evlavie s-a arătat în trup pentru prima oară atunci când Mântuitorul S-a născut ca un copilaş în ieslea Betleemului.

Se înţelege oare prin sintagma: îndreptăţit în Duhul „îndreptăţit în propriul Său duh"? sau „îndreptăţit de către Duhul Sfânt"? Noi credem că varianta a doua este cea valabilă. El a fost justificat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu la botezul Său (Matei 3:15-17), la schimbarea la faţă (Matei 17:5), la învierea Sa (Romani 1:3,4) şi la înălţarea Sa la cer(Ioan 16:10).

Domnul Isus a fost văzut de îngeri la naşterea Sa, la ispitirea Sa, în agonia Sa din grădina Gheţimani, la înviere şi la înălţare.

Începând din ziua de Rusalii, el a fost vestit printre Neamuri. Vestirea i-a cuprins nu numai pe iudei, ci şi pe oamenii din cele mai îndepărtate colţuri ale pământului.

Crezut în lume descrie faptul că unii, din aproape orice trib sau naţiune, şi-au pus încrederea în Domnul Isus. Nu se spune: „crezut de lume." Deşi vestirea a avut un caracter mondial, primirea mesajului a fost doar parţială.

Primit în slavă este interpretat de majoritatea ca însemnând înălţarea Sa la cer după încheierea lucrării de răscumpărare, referindu-se şi la actuala Sa poziţie. Vincent scoate în evidenţă că (în textul englez, n.tr.) se spune „received up in (deci nu into) glory." Deci sensul e că a fost primit cu toate împrejurările care însoţesc o atare primire, cu toată pompa şi maiestatea, ca pe cel mai victorios dintre generali."

Unii imprimă acestei liste de evenimente o ordine cronologică. De pildă, ei spun că arătat în trup s-ar referi la încarnare; îndreptăţit în Duhul e văzută ca o referire la moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos; văzut de îngeri descrie înălţarea Sa la cer; vestit între Neamuri şi crezut în lume se referă la acea zi din viitor când vor fi adunaţi toţi cei răscumpăraţi ai Săi, atât cei înviaţi din morţi, cât şi cei aflaţi în viaţă atunci, pentru a fi primiţi cu El în slavă. Abia atunci seva împlini taina evlaviei, conform acestei păreri.

Dar noi nu vedem de ce trebuie puse evenimentele într-o ordine cronologică anumită. Unii cred că în acest verset avem un fragment al unui imn creştin din era primară. Dacă aşa stau lucrurile, acesta seamănă mult cu cântarea din vremea noastră: „One Day" (într-o zi):

Living, He loved me;

dying He saved me;

Buried, He carried my sins far away;

Rising, He justified freely forever:

One day He's coming - oh, glorious day!

Charles H. Marsh

(Trăind, El m-a iubit;

murind, m-a mântuit;

îngropat, El mi-a luat pe veci păcatele;

înviind, El m-a îndreptăţit pe veci;

într-o zi El va veni o, ce zi glorioasă va fi!)