După ce a discutat condiţiile personale pe care trebuie să le întrunească bărbaţii care conduc în public, apostolul îşi îndreaptă acum atenţia spre lucrurile care trebuie să le caracterizeze pe femeile care se află în adunare în acest timp. Mai întâi de toate, el spune că ele trebuie să se gătească, având o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu modestie şi bun simţ. Ioan Gură-de-aur defineşte cu neîntrecută măiestrie sintagma: îmbrăcăminte cuviincioasă:

„Aşadar, ce este îmbrăcămintea cuviincioasă? Cea care le acoperă complet şi decent, iar nu cu podoabe excesive; căci una este decentă iar cealaltă nu e. Cum adică? Te apropii de Dumnezeu ca să te rogi cu părul împletit şi cu podoabe de aur? Ai venit oare la un bal? la un ospăţ de nuntă? la un carnaval? Acolo poate că astfel de lucruri scumpe s-ar fi cuvenit, pe când aici nici unul din ele nu este potrivit. Ai venit să te rogi şi să ceri iertare pentru păcatele tale, să cauţi îndurare pentru greşeli, să-L rogi pe Domnul. Renunţă dar la această făţărnicie!”

Modestie înseamnă evitarea oricărui lucru care ar aduce ruşine, subliniind ideea de curăţie şi discreţie. Iar prin bun simţ se înţelege că femeia se va îmbrăca într-o manieră cumpătată. Pe de altă parte, ea nu va căuta să atragă atenţia asupra ei, prin veşminte „la modă", menite să „captiveze". Asta pentru că o atare îmbrăcăminte ar putea stârni sentimente de admiraţie sau chiar gelozie din partea celor care au datoria să se închine lui Dumnezeu, iar nu să le admire pe ele. Pe de altă parte, femeia trebuie să evite şi reversul medaliei, anume de a atrage atenţia asupra ei printr-o îmbrăcăminte demodată sau ponosită. Scriptura pare să ne înveţe că în privinţa îmbrăcăminţii trebuie să căutăm calea de mijloc, a moderaţiei.

Trebuiesc evitate de asemenea excesele privitoare la împletiturile de păr... aur... mărgăritare... sau îmbrăcăminte scumpă. Prin împletiturile de păr nu se înţelege neapărat că femeile nu trebuie să-şi împletească părul, ci li se atrage doar atenţia să nu depăşească măsura printr-o coafură ieşită din comun. Şi, desigur, a purta bijuterii sau îmbrăcăminte elegantă ca mijloc de a atrage atenţia este în mod hotărât o faptă necuviincioasă, mai cu seamă atunci când ne strângem la rugăciune.