Când Pavel spune: Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii el rosteşte aceste cuvinte sub inspiraţia lui Dumnezeu. Afirmaţia lui nu este deloc urmarea prejudecăţilor sale, cum susţin unii. Dumnezeu este Cel care a decretat că femeile nu au voie să desfăşoare în biserică o slujbă de predare publică. Singurele excepţii de la această regulă sunt surorile cărora li se îngăduie să-i înveţe pe copii (2Timotei 3:15) şi pe tinere (Tit 2:4). Tot aşa femeia nu are voie să exercite autoritate asupra bărbatului. Asta înseamnă că nu trebuie să se ridice mai presus de bărbat, ci să rămână în tăcere. Poate ar trebui să adăugăm aici că ultima parte a versetului 12 nu se mărgineşte doar la adunarea locală - ci este un principiu fundamental în relaţiile lui Dumnezeu cu omenirea, în sensul că bărbatului i-a dat El poziţia de cap, iar femeii poziţia de supunere. Asta nu înseamnă nicidecum că femeia este inferioară, ci doar că este contrar voii lui Dumnezeu ca femeia să exercite autoritate sau stăpânire asupra bărbatului.